Istoria ieroglifică By Dimitrie Cantemir

    Characters Ý eBook, PDF or Kindle ePUB ↠ Dimitrie Cantemir

    vol.1 - 343 pag.
    vol.2 - 358 pag.

    Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este considerată prima încercare de roman politico-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boierești din țările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog și Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri care reflectă influența poeziei populare. Istoria ieroglifică

    Nu credeam că o să o mai termin 701 Cu siguranță cea mai complexă și ermetică lectură a lui 2022, dar surprinzător de surprinzătoare. Erudiția autorului se dovedește a fi, în nenumărate rânduri, ridicată cu mult deasupra standardelor impuse de loc și perioadă. Trimiterile la cele 4 cauze aristotelice, la Plutarh, stoicism, hedonimsul epicurean și cultura vestică, concomitent cu relatarea obiectivă a istoriei și implicarea personal-afectivă a lui Cantemir uimesc literatura vremii prin plurivalență.
    Nota alegorică a teatrului animalelor se subînțelege încă din titlu, dar capătă o notă mai profundă odată cu înțelegerea mizei jocurilor politice dintre cele doua țări-surori: Țara Românească (a păsărilor) și Moldova (a dobitoacelor). N-am citit nimic asemănător și, precum Iorga susținea, e nevoie să înțelegi frumusețea, misterul și lumina textului, iar nu înțelesul ei în sine. 701

    Un subtitlu subiectiv pentru mine ar fi ,,Cum să intri într-un book slump pentru nătărăi. ,,Istoria ieroglifică a fost una dintre cele mai plictisitoare cărți pe care le-am citit. Româna veche m-a obosit destul de mult, dar problema principală este că în ceea mai mare parte din timp nu se întâmplă nimic interesant. Nu sunt genul de om care vrea numai acțiune, acțiune peste acțiune fără oprire, dragoni, lupte epice, elemente fantasy și lucruri de genul, dar cartea aceasta nu a avut nici dialoguri interesante, nici reflecții profunde asupra realității. Îi înțeleg importanța pentru istoria literaturii noastre, înțeleg că este menită ca o critică a lumii politice din secolul al-XVII-lea (din păcate nu sunt familiar cu oamenii politici ai acelor vremuri cum probabil nu sunt nici majoritatea oamenilor care au citit cartea), dar este fadă și destul de plictisitoare, iar faptul că la fiecare două rânduri Cantemir mai introducea câte un proverb, zicătoare, vorbă populară mă irita, zici că citeam o carte de proverbe. ,,Povestea lui Harap Alb a avut multe proverbe, dar Ion Creangă a avut o limită, nu a umplut cartea, nu a saturat-o.
    Dar lucrul care probabil m-a deranjat cel mai mult este transformarea lui Constantin Brâncoveanu într-un personaj negativ (corbul). Asta chiar m-a scos din sărite. Nu-mi aduc aminte de vreun conflict dintre ei, dar cu siguranță a existat unul, cartea aceasta fiind dovada principală.

    Dragă, domnule Cantemir când tu trăiai bine mersi în Rusia, după ce ai fugit din țară, Constantin Brâncoveanu se jertfea pentru neamul românesc și pentru religia creștină. Constantin Brâncoveanu a făcut mult mai multe pentru țara asta decât ai făcut tu vreodată. Oi fi scris tu niște cărți care fac parte din începturile literaturii române, dar și Brâncoveanu și-a adus propria contribuție culturală pentru țara aceata prin stilul brâncovenesc și ca să știi și tu Liviu Rebreanu și Marin Preda s-au născut în familii de țărani (bine, tatăl lui Rebreanu a fost învățător, dar înțelegeți idea), nu de boieri, nu au fost domnitori ca tine, dar sunt niște scriitori cu 10 clase peste tine.
    semnat, un cititor înfuriat

    Acum că m-am calmat, nu voi nega că Dimitrie Cantemir a făcut multe pentru cultura României, dar cartea aceasta nu mi-a plăcut prea mult și a fost obositoare.

    701 Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir.

    Citită în 2 ianuarie.

    Număr de pagini: 490.

    Istoria lui Cantemir are un caracter complex, dezbătut deja de mulți critici literari. Este fie o scriere beletristică, o fabulă ce are ca scop surprinderea unor scene politice ale vremii aceleia, fie chiar un tratat de istorie. Depinde de perspectiva aleasă. Eu prefer să o văd ca pe o carte plină de anecdote și plină de miez. Are meritul de a reprezenta ceva unic în locul literatura noastră, ba chiar de a fi o lucrare fundamentală prin caracterul de pieonierat, de primă încercare al unui asemenea gen, cel satiric, iar după unii al unui roman.

    Notă: 8/10 701 …Aşa dară despre răsărit bălţile, munţii şi locul se avea; iară despre apus, adecă din cotro Nilul venea şi anapetele bălţilor îngemănându-se se despărţea, într-alt chip era; că pre cât munţii acei din stânga şi din dreapta se înălţa (că şi a munţilor înălţime, ca la cinci mile se socotea), pre atât locul din dos se ridica, şi cu vârfurile munţilor de tocma câmpul despre apus în lat şi în lung se întindea; prin mijlocul a căruia, apa Nilului din izvoarele de unde ieşia, spre bălţile ce-l sprijinea, lin şi frumos cura. Iară pre şesurile câmpului aceluia, şi pre o parte şi pre altă parte, de apă atâta câmpul cu otavă înverzea, cât ochilor, preste tot, tot o tablă de zmaragd meree a fi se părea, în carile tot chipul de flori, din fire răsărite, ca cum cu mâna în grădină, pre rând şi pre socoteală ar fi sădite, cuvios se împrăştia, şi când zepfirul, vântul despre apus, aburea, tot feliu de bună şi dulce mirosală de pre flori scornea… 701

    Istoria